La moartea democrației

Distribuie articolul pe:

La moartea domocrației nu va fi niciun parastas. Democrația moare anonim și este îngropată fără gardă de onoare și fără salve de tun. Nici măcar colivă nu-i vom face și nicio firmă de catering nu va îndrăzni să participe la funeralii, de frică să nu încalce corectitudinea politică.

Democrația moare  din nou în tăcere ca în 1947, după trei decenii  în care noi ne-am prefăcut că ne-am recâștigat libertatea, iar ei s-au prefăcut că ne cred… lăsând lesa un pic mai lungă. Doar noi ne pricepem la asta pentru că nu a trecut multă vreme de când noi ne prefăceam că muncim, iar ei se prefăceau că ne plătesc.

Înainte vreme aveai unde fugi. America sau vestul Europei erau destinațiile de la capătul curcubeului (fenomenul natural nu steagul) unde puteai spera să scapi de colectivizare, beciurile securității sau alte monstruozități. Toate astea doar dacă reușeai să scapi viu trecând Dunărea înot neîmpușcat sau dacă nu te sufocai prin cine știe ce cală de vapor,  lăzi dosite prin tiruri ș.am.d.

Acum nu mai e nevoie de acest efort. Poți călători prin toate zonele astea doar cu buletinul, doar că niciuna din aceste destinații nu mai este nici pe departe dezirabilă. Între timp, toată Europa a devenit acel lagăr din care ne chinuiam să fugim. Acum acel vest, cândva  exponent al lumii libere, este cel care impune reguli dictatoriale ca lider al noului lagăr marxisto-fascist.

Motivele, invocate și îngurgitate de mase pe nemestecate, nici nu mai contează că se numesc corectitudine politică, urgență medicală, încălzire globală sau colectivizare, luptă împotriva chiaburilor sau alte asemenea. Rezultatul este același și previzibil. Dușmanii poporului sunt deja judecați și lapidați public de Tribunalul Poporului de pe Facebook, Tweeter sau conglomerate media.

Oamenii “noi” vor să scape de ceilalți (oamenii tăcuți) cu orice preț. Au mai reușit o dată, ce i-ar împiedica acum? Aceeași tăcere și supunere cu originea în teamă sau în pseudo-smerenie? Smerenia, acest tip de atitudine, merită o cauză mult mai bună și nu trebuie deloc confundată  cu abandonul necondiționat în mâini greșite tot așa cum a întoarce şi celălalt obraz nu înseamnă că este greşit să ne apărăm de atacatorii violenţi.

Dacă democrația ar fi murit predând ștafeta unei organizări sociale mai bune ar fi avut parte de de funeralii cu pompă, gardă de onoare și mulțumiri publice pentru perioada în care a fost singura formă de apărare a drepturilor omului.

Doar că acum democrația moare din nou în vacarmul făcut de diverse minorități auto-proclamate, care adunate laolaltă tot nu reușesc să formeze o majoritate simplă. Tăcerea majorității covârșitoare, care nu a învățat că supunerea tăcută n-o va apăra de excese și abuzuri, mai ales când își cedează fără împotrivire drepturile câștigate după milenii de lupte sângeroase,  grăbește moartea democrației înainte de a reuși să punem în loc ceva mai bun.

Nici de data asta, la moartea democrației nu va fi niciun parastas, ca la un om al străzii anonim, care urmează să fie aruncat la groapa comună, fără fanfară, fără gardă de onoare sau salve de artilerie și la care nicio firmă de catering nu va îndrăzni să trimită măcar un păhărel de colivă… de teamă să nu deranjeze corectitudinea politică sau să nu rănească în cine știe ce mod misterios sentimentele minorităților mai mult sau mai puțin inventate.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *