La ce folosesc barbarismele?

Distribuie articolul pe:

Dacă ar exista la Olimpiadă o probă de genul Brabarizare-viteză a limbii materne, noi, românii, am putea fi campioni incontestabili. Țara gazdă ar pierde totuși un vagon de bani, pentru că nicio altă delegație nu ar mai face deplasarea la auzul că delegația României și-a confirmat prezența.

În funcție de Poarta la care se închinau dregătorii noștri (turcă, rusă, franceză, gemană, anglo-saxonă etc.) începeam importul masiv de cuvinte pe care le românizam mai mult sau mai puțin reușit. Așadar, în funcție de stăpân, ne procopsim cu sintagme sau cuvinte noi, chiar dacă le avem pe ale noastre, la fel de elocvente și expresive.

Barbarii și barbarismele

După 1989, presa, la fel de bine pregătită precum clasa politică, a răspândit masiv cuvinte și sintagme noi, preluate din limba engleză, de multe ori chiar incorect traduse și/sau utilizate. Tot ca ciupercile după ploaie au apărut și traducătorii mai mult sau mai puțin autorizați, mai mult sau mai puțin culți și/sau talentați. Cel mai adesea… mai puțin!

Am vrut la un moment dat să recitesc un roman drag mie. Nu contează titlul. Deși țin la cărtți ca la ochii din cap, am constatat că nu-l mai am în bibliotecă. L-am căutat și l-am cumpărat într-o nouă ediție de la o editură cunoscută. Recitindu-l nu mai înțelegeam nimic. Nimic nu semăna cu ceea ce citisem în ediția aia “comunistă”, obținută cu greu, “pe sub mână”. A fost prima și ultima carte pe care am aruncat-o la gunoi vreodată. De atunci nu mai cumpăr nimic fără să răsfoiesc înainte.

Așadar ne-am umplut de neaveniți în toate domeniile. Tot mai mulți oameni lipsiți de cultură și, evident, foarte superficiali pozează tot mai des în ceea ce nu sunt. Dacă pentru dive bulănoase, care vor să pară silfide, există photoshop, pentru semidocți există google translate. Și îl folosesc ăștia intensiv. Nici ăia care ar avea resurse să înțeleagă textul nu se mai străduiesc și-l tratează superficial, așa că ce pretenții să ai de la ăia de la care nici Bărbosu’ nu cere?

De ce ne mai miră?

În acest context, clasa politică prinde tot felul de barbarisme după ureche și le folosește fiecare după cât și cum poate… din păcate, tot mai puțin. Hai, să vedem ce s-a întâmplat ori de câte ori un politician (parlamentar purtător de vorbe al partidului lui, comunicator, ministru etc.) a utilizat termenul prioritizare și ce s-a întâmplat cu acea listă de priorități la care se gândea că face referire? Nimic!

Acum, noua găselniță este barbarismul “remedial”, inexistent în DEX ca și prioritizare, dar de care abuzează Ministrul Educației, Câmpeanu. Probabil că subconștientul îi joacă feste atât lui, cât și celor care fac parte din staff-ul (care se putea numi simplu: echipă). Așa cum bănuiam, elevii, care au pierdut un an în mod absurd, vor RECUPERA “când va face plopul pere și răchita micșunele”.

Eu unul, când aud un oficial folosind cuvinte de acest gen, nu doar mă lămuresc cu privire la gradul de alfabetizare al personajului, dar realizez imediat că ceea promite va fi direct proporțional cu numărul de kilometri de autostradă realizați în cele peste trei decenii postdecembriste.

Sunt și barbarismele astea bune la ceva. Ei se cred culți, iar noi putem recunoaște mai ușor un alt mincinos superficial. Nici mincinoșii nu mai sunt ce au fost cândva.

“Monșerule”, minte-mă, dar minte-mă frumos. Puțin respect, ce…

#RomâniaNormală

#RomâniaEducată

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *