Cultul Culților (3)

Distribuie articolul pe:

Europa, Americile și Australia celebrau aproape lipsite de griji tot felul de sărbători arhaice și anacronice , dar eroii nevăzuți din laboratoare și direcții sanitare analizau puținele informații ce reușeau să răzbată din spatele Marelui Zid Chinezesc.

Oamenii de știință nu cunosc odihna, așa cum le e dată a fi trăită profanilor. Laboratoarele duduie mereu și, chiar dacă încă mai există maladii, care nu au putut fi eradicate, măcar am reușit să aflăm de câte spaghete este nevoie pentru a înconjura Ecuatorul (grație cercetătorilor de la Oxford) sau că, până la urmă, șunca este bună, deși, zeci de ani, cercetători superficiali au declarat-o ca fiind nocivă… în ciuda tuturor babelor și moșilor ignoranți (mai ales din Ardeal, care o mai și afumă).

Nici nu aveți idee de cât de mulți bani a fost nevoie pentru a se face aceste descoperiri speciale, dar noroc că există guverne sau multinaționale generoase cu cercetarea. Ce bună idee să acorzi scutiri de taxe companiilor care le finanțează cu atâta generozitate.

Laboratorul cu cea mai bună cantină

Cum ședeau ei, cercetătorii, prin laboratoarele lor (altele decât cele din spatele Marelui Zid), imaginile cu oameni picând pe stradă, ca muștele lovite cu Flit, prin Wuhan au lovit retina planetei. Puși în fața acestor dovezi științifice irefutabile, au realizat brusc iminența dezastrului.

Astfel, toate trusturile de presă, care au oferit informațiile prețioase în mod constant și cu generozitate, au fost declarate Institute de Cercetare Științifică și au început să primească finanțări de la bugetele statelor. Prompteristele au fost declarate cercetător simplu, reporterii-cercetător principal, iar cameramanii și restul stafului vor fi cunoscuți de acum înainte ca fiind laboranți.

De unde vine totuși Nino-Nino

Multă lume s-a întrebat, totuși, de unde vine acest Nino-Nino. Gurile rele spun că ar veni de la sunetul scos de sirena ambulanței, care transportă un pacient cu mințile rătăcite (pe care nu-l mai cuprinde cămașa aia cu bretele la spate) de la privitul prea multor filmulețe cu Bilă al lu’ Gaetes.

Alții zic că tot de la sirene, dar de toate felurile (poliție națională, poliție locală, ambulanțe etc.), care răsună de un an zi și noapte, pe toate străzile, dar mai ales în intersecțiile goale la 3 dimineața.

Adevărul istoric, stabilit științific, este altul. Cercetătorul Evghenii, detașat la laboratorul din Wuhan cu cea mai bună cantină dintre toate cantinele de laboratoare de cercetare de pe planetă, avea o nevastă laborantă Nina, colegă cu el.

Când s-au dus la cantină pentru prânz, acesta a fost reținut într-o mică discuție științifică de Hans Smith și astfel și-a scăpat gurmanda nevastă de sub supraveghere. Nina, care este renumită pentru spiritul aventurier, mai ales când vine vorba de experiențe culinare, și-a umplut farfuria cu un pilaf de liliac pleșuv. Făceau experimente pe ei de 3 ani și mereu s-a întrebat ce gust or avea.

Cînd s-a așezat la masa soției sale, Evghenii a avut un moment de cutremurare. L-a recunoscut, tronând peste muntele de orez, pe Sașa, liliacul cel mai jovial din laborator. Dădea aripa în fiecare dimineață cu toată lumea, dar care, potrivit listelor de inventar, fusese relocat cu o zi înainte. Cu tristețe, Evghenii a descoperit în acest fel că fusese relocat la bucătărie și, de aceea, a exclamat: “Nino, Nino, ăsta-i Sașa!”, dar insensibilei Nina, căreia oricum îi era o foame de lup, nu i-a dispărut deloc apetitul.

= VA URMA =

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *