Ce ne-a arătat COVID19 despre U.E.

Inițial, U.E. era despre o piață comună, apoi, politicienii au declarat că este vorba de mult mai mult decât atât. S-a vorbit despre o Uniune în care toate statele mebre și cetățenii acestora vor deveni în timp una, cam așa cum sunt Statele Unite ale Americii – o federație de state, o împletire de culturi. Cel puțin așa spunea uriașul marketing mobilizat pentru inducerea acestei idei.

Euroscepticii erau catalogați ca fiind extremiști, antiprogresiști etc., așijderea și naționaliștii. Toată această poveste frumos împachetată vorbea despre o uniune politică, solidaritate europeană, drepturi ale minorităților de orice fel, mai mult sau mai puțin inventate.

Nici când s-a vorbit despre o Europă cu două viteze, politicienii români (și nu numai, dar de ce ne-ar păsa de ceilalți?) n-au schițat nici măcar o grimasă. Am înghițit pe nemestecate tot felul de ghiduri de bune practici pe care celelalte state nici măcar nu s-au gândit să le accepte, am cerut voioși MCV-ul, ne-am bălăcărit unii pe alții la Bruxelles exact ca în vremea domniilor fanariote, când boierii mergeau la Stambul să ceară capul celor care le stricau ploile ș.a.m.d.

Nu cred că mai este nevoie să continui. Dacă tot stați acasă, poate vă veți rezerva zilnic niște minute pentru a reflecta la toate cele ce s-au întâmplat în ultima vreme. Cei care ați prins Revoluția din 1989 la o vârstă cât mai apropiată de maturitate, poate că este momentul să vă reamintiți care erau lipsurile, nevoile și aspirațiile noastre când ne bucuram că am (s-a) dărâmat regimul.

Privind către Italia și văzând cum i s-au trântit toate ușile în nas, cam care este părerea voastră despre solidaritatea europeană? Când vedeți granițe reinstituite chiar în celebrul spațiu Schengen, cam cum rămâne cu valorile clamate de birocrația bruxeleză, atât de gras plătită din contribuțiile tuturor cetățenilor europeni. Unde este solidaritatea „marii familii europene” față de Italia, prima lovită de pandemie? S-a consumat toată pe milioanele de migranți primiți cu brațele deschise pe cheltuiala acelorași cetățeni europeni?

Dacă tot avem vreme berechet, cred că este momentul să analizăm ce s-a întâmplat cu aspirațiile noastre. Așa am văzut noi România și românii după 30 de ani? Așa ne-am imaginat democrația când citeam lecturi interzise de regim , când dădeam din mână în mînă tot felul de caiete scrise de mână, cu traduceri ale unor romane celebre, care descriau o altă lume din care ne doream și noi să facem parte?

Pentru că nu înfierbântarea spiritelor este ceea ce îmi doresc, mai precizez o dată că nu sunt partizan anti-UE sau adept RoExit, ci doar un eurosceptic ce se-ntreabă, îndreptățit cred eu, dacă această construcție are viitor în forma actuală sau dacă are nevoie de reformă profundă, care să schimbe complet filozofia actuală.

Cetățeanul european trebuie să fie prioritatea Uniunii, indiferent de granițe și înaintea oricăror calcule economice sau politice. În caz contrar, sensul declarat al acestei Uniuni se va dovedi definitiv a fi doar simplă manevră politică și această uniune va fi denunțată pe rând de către toate națiunile care mai au măcar un strop de demnitate.

Trebuie să reconsiderăm profund și ce reprezentanți trimitem la Bruxel, pentru că în covârșitoarea lor majoritate, cei trimiși până acum, indiferent ce partid politic au reprezentat, ori nu au lucrat deloc pentru România ori au lucrat chiar împotriva ei. Instituțiile europene sunt în espectativă, una extrem de costisitoare, iar națiunile iau decizii doar pentru ele însele, fără ridice un deget pentru cei aflați în nevoie.

Nu cred că aceasta este Uniunea Europeană pentru care am fi votat și cu două mâini acum câțiva ani. Eu sigur nu am votat pentru așa ceva. Tu?

#AceastaNuEsteUniuneaMea

2 răspunsuri

  1. Nu România a cerut „voioasă” MCV, ci UE i-a impus acest mecanism deoarece la 31 decembrie 2006 România nu îndeplinea TOATE condițiile de aderare. În 2004, la sfârșit de mandat, guvernul criptocomunist A. N. anunța voios încheierea negocierilor. În realitate, rămăseseră 11 probleme de rezolvat, care au fost numite „stegulețe roșii”. Guvernul criptocomunist C. P. T. a rezolvat 10 din cele 11 stegulețe. Ghici care era stegulețul 11 nerezolvat la 31 decembrie 2006? Bineînțeles, justiția! Deoarece la 1 ianuarie 2007 România trebuia să intre în UE, Uniunea a inventat MCV ca mijloc de control al reformării justiției. Au trecut 14 cu acest MCV și „reforma” guvernelor criptocomuniste ale lui L. D. s-a văzut de la Bruxelles…
    În ce privește proiectul UE, trebuie să avem în vedere proverbul românesc: Odată cu apa murdară, nu trebuie aruncat din copaie și copilul! Apa murdară este globalismul progresist, care din anii 1960 ocupă poziții din ce în ce mai avansate în UE!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.