Despre acești petrovi care continuă să ne bântuie

Din păcate, Revoluția de la 22 Decembrie 1989 (evenimente, deranj sau cum vreți s-o numiți) a fost posibilă doar pentru că serviciile secrete ale marilor puteri și-au băgat coada. Mămăliga românească ar mai fi stat ceva în ceaun până să explodeze. Cât, cine poate ști? Nici securiștii locali n-au fost străini de subiect. Spun, din păcate, pentru că asta a însemnat că n-am avut niciodată un moment zero curat, fără influențe diverse și pornit doar din năzuințele românilor.

Securitatea, s-a dat o vreme la fund… cât să se mai estompeze valul de ură al populației, cât să mai „iasă din sistem pe cale naturală” niște cetățeni care încă mai cunoșteau sentimentul de solidaritate care se dezvoltase între români în perioada cât au fost ostracizați, ținuți în frig, înfometați… Inițial, au depus eforturi doar pentru a-și salva oamenii care fuseseră expuși. Au salvat ce s-a putut și a meritat din resursa umană, dar și din resursa financiară uriașă de care dispuneau din comerțul exterior pe care-l controlau în totalitate.

Nimeni n-a putut afla și nu va afla vreodată ce s-a întâmplat cu acele conturi dolofane ale Securității. Am observat doar cum au apărut milionari peste noapte, întreprinzători care reușeau să obțină contracte internaționale din firme de apartament. Mai târziu ne-a fost dat să aflăm despre unii dintre ei că lucraseră în comerț exterior, fix în domeniile în care performau acum. Doar despre unii…

Cu oameni și bani pe care nici acum n-am reuși să-i numărăm, penetrarea stabilimentelor de presă și a partidelor din România n-a fost o operațiune prea grea. PSD-ul a fost, cred, partidul cel mai greu de penetrat o vreme destul de îndelungată. În FSN -> PDSR -> PSD se găseau cei mai mulți dintre foștii (liniile 2-3-4…n)de la Partidul Stat-PCR și UTC, care se știau bine unii cu alții, lucraseră împreună și, mai ales, cam știau care-s securiștii și săgețile lor. Vă mai miră acum ura acerbă a securiștilor de rit nou împotriva PSD?

15 ani s-au chinuit să penetreze semnificativ PSD. După retragerea lui Octav Cozmâncă (cel mai tare organizator din istoria partidelor românești ever, care-și cunoștea toți subordonații din teritoriu până la numele și data nașterii nepoților) și momentul pierderii alegerilor de către Adrian Năstase în fața imaculatului Băsescu (Petrov), operațiunea a început să prindă roade și cred că astăzi PSD este la fel de penetrat precum PNL (cu pdl-iștii asumați cu tot), USR (creație de la temelie a serviciilor, în opinia mea), PMP (pdl-iștii băsiști), Pro Romania și celelalte partide și partidulețe ale căror nume nu le mai rețin, dar care continuă să apară ca ciupercile după ploaie, creația a serviciilor și ele, cu scopul de a acoperi orice nișă îți poate trece prin minte.

Astăzi, controlul securiștilor este aproape total asupra partidelor, administrației, sindicatelor, „societății civile”, comunității de afaceri din România (aveți idee câți foști securiști sau copiii lor lucrează în multinaționale?), finanțează artiști, influenceri, jurnaliști etc. Băsescu este doar unul din „petrovii” care ne-au bântuit trecutul, prezentul și, dacă nu îndreptăm lucrurile, ne va bântui viitorul până va preda ștafeta celor crescuți și după Revoluție, în același mod. Numai noi ieșim natural din sistem… ei-niciodată!

Scopul rândurilor de mai sus nu este acela de a induce ideea că suntem un popor de victime. Că nu suntem! Avem din plin ceea ce merităm.  Exemplul constănțean cel mai la îndemână și, absolut întâmplător cam cel mai important pentru România, este fostul reprezentant al Navrom la Anvers, director al Navigației Civile, deputat, ministru, primar general al capitalei, Președinte al României, senator și azi eurodeputat Traian Băsescu a.k.a. PETROV.

Orice constănțean știa că în conducerea portului, a șantierului naval sau a Flotei (aia evaporată în mod deloc misterios) nu ajungeai comandant cu succesiune de dispense (spre deosebire de alți colegi, primeai aprobare să susții cu mulți ani mai repede examenele de promovare) fără să ai legături puternice cu Securitatea. Așa au ajuns unii comandanți în timp record. Să fii reprezentantul Navromului sau al oricărei alte companii a Republicii Socialiste România în străinătate însemna doar un singur lucru: erai securist cu acte-n regulă sau stropitoare de maximă încredere.

Toate acestea fiind cunoscute, prima mea mare surpriză post-decembristă a fost veselia, încrederea și ardoarea cu care lupii de mare il susțineau și-l votau la orice candida pe Băsescu-Petrov ca fiind unul de-al lor. Cum au uitat de anchetele, bătăile administrate de securitate la Poarta 2, frica de turnători… va continua să rămână un mister pentru mine. Or fi votat și ei mereu răul cel mai mic? Cum ar putea vreodată ca apartenența la Securitate să fie un rău mai mic în comparație cu orice altceva?! Peste tot în România există astfel de petrovi care primesc girul cetățenilor.

„Ce blestem o fi pe acest popor de a ajuns să aleagă între doi foşti comunişti, între Năstase şi Băsescu?” i-a spus Băsescu în 2004 lui Adrian Năstase la confruntarea finală de la TVR. Petrov continua să mintă, era confruntarea dintre un fost comunist și securistul care iese din sistem doar cu picioarele înainte. A fost momentul când securitatea și-a văzud visul cu ochii. A penetrat completși definitiv toate nivelurile de putere.

Cu falsul în declarațiile de la dosarul de candidat la Președinția României (2009), Senat (2016), Parlamentul European (2019) cum rămâne? Deja s-a acreditat ideea că nu poate păți nimic… cumva, nici acum nu i se poate aplica Codul Penal și lui Petrov. Așadar, va primi în continuare, pe lângă sumele alea amețitoare pentru orice cetățean obișnuit de la Parlamentul European, pensia specială de fost parlamentar, indemnizația de fost președinte, casa de protocol, spp-iștii etc., toate astea plătite din taxele și impozitele contribuabulului român! Aici sunt și banii dumneavoastră!

Toate acestea fiind spuse, cu onoarea noatră nereperată cum rămâne? N-am văzut luptătorii anticomuniști să-și rupă părul din cap, să se tăvălească pe străzi, #rezist e în vacanță, noi ceilalți încercăm să ne revenim după mesele îmbelșugate de sărbători. Suntem o societate „fără prințipuri, care va să zică”, dom’le.

P.S. Au trecut 30 de ani. Pentru Univers sunt ca o picătură de apă într-un ocean. Timpul le va rezolva pe toate așa cum trebuie și oricât de catastrofală ar părea o situație, timpul ne va demonstra că nimic din ceea ce este nu se întâmplă degeaba. Ceea ce pare un sfârșit poate deveni oricând un nou început atunci când și dacă vine vremea. Nimic mu este întâmplător și sper să ne învățăm lecția cât mai repede pentru a nu ne prelungi suferințele.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.