Gânduri

Amintiri din armată

Pe vremuri, nu chiar atât de îndepărtate, realizai cât de mare ți-a crescut băiatul când găseai în poștă ordinul de chemare la recrutare, apoi pe cel de încorporare. Pentru mamă ăsta era semnalul agitației maxime. Ce chestii călduroase să-i îndese odorului în valiză (ciorapi, mănuși etc.) și cam câtă mâncare poate căra și păstra acesta când se va prezenta la poarta unității. Din meniul clasic de valiză nu puteau lipsi puii întregi, făcuți la cupror și șnițelele… cât mai multe șnițele, dar până la asta era timp pentru sfaturi utile de la tați, bunici, unchi, prieteni etc. ce făcuseră și ei armata, o paranghelie, suspine de la mămici, iubite, soții, surori.
La despărțire, sexul feminin în lacrimi, cel masculin mândru de nu-și mai încape în piele că a crescut feciorul.

Înainte de ’89 trebuia să fii mega pilos sau cu un noroc de dimensiuni cosmice să fii distribuit la o unitate militară măcar într-un județ învecinat, iar pentru una din județul tău trebuia să existe un cumul de factori de domeniul fantasticului. După aceea, lucrurile n-au mai stat atât de grav și repartițiile erau mai pe aproape de originile tânărului recrut.
Decrețel fiind am prins stagiul militar obligatoriu și, după o perioadă de fofilare mai mult sau mai puțin justificată, în februarie 2003 intram pe poarta Batalionului de Instrucție al Marinei de la Mangalia. Am fost printre ultimele contingente de militari în termen ce executau serviciul obligatoriu. Nu-mi pare rău nici astăzi.

Am făcut parte dintr-o companie de TR-iști (militari cu termen redus la 6 luni, absolvenți ai oricărei forme de învățământ superior). Față de poveștile, mai mult sau mai puțin reale, auzite de noi toți înaintea încorporării, cele șase luni au trecut într-un mediu civilizat, fără brutalități, fără atentate la demnitate, chiar dacă lipsite de confortul de acasă… pentru unii. Alții poate au avut un acoperiș mai decent deasupra capului, apă caldă, mese regulate, haine mai bune și, cu siguranță erau mai deprinși cu efortul decât primii.
Drapelul este ridicat pe catarg în fiecare dimineață și flutură deasupra tuturor. Companiile vin în pas de defilare (încă cel cu piciorul întins și ridicat la 45 de grade (bine că nu suntem ruși că ăia ridică la 90 și acum), apoi își ocupă locul în careu cu fața la tribuna plină de amirali și ofițeri superiori. Publicul multicolor (rude, prieteni, iubite ale militarilor în termen) este poziționat astfel încât să aibe vizibilitate dintr-o zonă bine delimitată. Contrastul dintre alinierea perfectă a militarilor de doar câteva săptămâni și a rudelor, care păreau a se afla în clasica aglomerație matinală la metrou, este evident, dar este o liniște deplină. Depunerea Jurământului încă este încărcat de semnificație adâncă, un moment pentru care rudele apropiate străbat oricâte sute de kilometri este nevoie pentru a-și vedea copiii, nepoții, soții, iubiții… la JURĂMÂNT. Bunicul sau tatăl se uită mândri la odraslele lor, mamele, surorile, nevestele, iubitele cu oarecare îngrijorare. Oare sunt bine tratați? Oare mănâncă destul? Le-o fi frig? Răspunsul bărbaților va fi fost același… Lasă-l dragă, că și io am făcut armata și n-am murit. Îl mai disciplinează ăștia… ordine și disciplină. Soarele cu dinți strălucește doar cât să facă ziua mai luminoasă, dar cui îi pasă? Suntem prea preocupați să ne iasă pasul de defilare, alinierea…
Un ofițer rostește o propoziție, iar cei peste 800 de recruți repetă după el tare și clar:
„Eu, ………….,

Jur credință patriei mele, România.
Jur să-mi apăr țara, chiar cu prețul vieții.
Jur să respect Constituția, legile țării și regulamentele militare.
Așa să-mi ajute Dumnezeu!”

Nu mă simt dezlegat de jurământul ăsta nici după mai bine de 15 ani.

Categorii:Gânduri, Home

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.